Ecoturismul, turismul responsabil, turismul sustenabil și turismul regenerativ sunt tipuri distincte de practici și atitudini axate pe conservarea și sustenabilitatea mediului în raport cu activitățile turistice, respectiv pe minimizarea impactului negativ al turismului asupra mediului, societății și economiei. În timp ce împărtășesc obiective similare, există diferențe în abordarea lor. În acest articol, ne propunem să centralizăm definițiile specializate pentru a facilita o mai bună înțelegere a acestor termeni.
Potrivit Consiliului Global pentru Turism Sustenabil (GSTC), ecoturismul este o nișă a turismului în zonele naturale, în timp ce turismul sustenabil nu se referă la un tip specific de turism, ci este o aspirație pentru reducerea impactului negativ al tuturor formelor de turism. GSTC stabilește și gestionează standardelor globale pentru turismul și călătoriile sustenabile. Aceste standarde, cunoscute sub numele de Criteriile GSTC, se aplică atât hotelurilor și operatorilor de turism, cât și destinațiilor turistice în vederea promovării dezvoltării durabile.
Potrivit definiției Organizației Mondiale a Turismului (OMT), ecoturismul se referă la o formă de turism în care turiștii sunt motivați în principal de dorința de a observa și aprecia natura, precum și culturile tradiționale locale. Acest tip de turism are și caracteristici educaționale. Partenerii implicați în furnizarea serviciilor la destinații sunt de obicei întreprinderi mici, deținute de comunități locale. Un aspect important al ecoturismului este scăderea impactului negativ asupra mediului natural și socio-cultural.
Ecoturismul sprijină zonele naturale care sunt atracții pentru acest tip de turism prin generarea de beneficii economice pentru comunitățile locale, organizațiile și autoritățile care gestionează aceste zone în scopuri de conservare. De asemenea, oferă oportunități alternative de angajare și venit pentru locuitorii din comunitățile locale și contribuie la creșterea gradului de conștientizare în ceea ce privește conservarea valorilor naturale și culturale, atât printre localnici, cât și printre turiști.
Aceste caracteristici sunt adesea denumite principii ale ecoturismului și reflectă angajamentul de a proteja natura și cultura în timp ce oferă o experiență autentică și educațională pentru turiști.
România recunoaște eforturile locale de conservare, bunele practici și managementul durabil pe termen scurt, mediu sau lung în ceea ce privește activitățile turistice din ariile naturale protejate și susține în mod real comunitatea, prin oferirea certificării de destinație ecoturistică. Destinația ecoturistică are ca principal obiectiv observarea şi conştientizarea valorii naturii şi a tradiţiilor locale, contribuind la conservarea şi protejarea acestora și având per total un impact negativ nesemnificativ asupra mediului natural şi socio-cultural.
Şapte zone au statul de destinaţie ecoturistică în România, respectiv: Zărneşti-Piatra Craiului (Braşov), Ţinutul Zimbrului-Parcul Natural Vânători (Neamţ), Eco Maramureş (Mara – Cosău – Creasta Cocoşului – Maramureş), Ţara Dornelor (Suceava), Retezat – Ţara Haţegului (Hunedoara), Colinele Transilvaniei (Braşov), Mureş şi Sibiu, Băile Tuşnad şi împrejurimile (Harghita).
Conceptul de turism responsabil a fost introdus pentru prima dată prin Declarația Cape Town în 2002, și conform acesteia, turismul responsabil este „turismul care creează locuri mai bune în care oamenii să trăiască și locuri mai bune de vizitat”. Această abordare implică principiile dezvoltării durabile, care își propun să răspundă nevoilor prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi folosind resursele existente.
Turismul responsabil poate fi înțeles ca o abordare care încurajează călătorii, operatorii de turism și comunitățile locale să adopte practici durabile pentru a minimiza impactul negativ și a maximiza rezultatele pozitive. Consiliul Global pentru Turism Sustenabil (GSTC) îl definește drept termen care se referă la comportamentul și stilul călătorilor individuali care aspiră să acționeze și să ia alegeri în conformitate cu practicile turistice sustenabile. GSTC încurajează turiștii să facă alegeri în cunoștință de cauză, să respecte culturile locale, să minimizeze amprenta lor de mediu și să sprijine economiile locale.
Turismul sustenabil este o formă de turism care are în vedere impactul economic, social și de mediu, atât în prezent, cât și pentru generațiile viitoare. Definiția oferită de Organizația Mondială a Turismului subliniază importanța abordării nevoilor vizitatorilor, industriei turismului, mediului și comunităților gazdă. Cu alte cuvinte, turismul sustenabil asigură dezvoltarea turismului și a tuturor formelor sale în ansamblu, astfel încât să răspundă nevoilor turiștilor și regiunilor gazdă prezente, precum și a tuturor stakeholderilor din activitatea turistică, protejând și sporind oportunitățile pentru viitor.
Consiliul Global pentru Turism Sustenabil susține că turismul ar trebui să se bazeze pe principii de administrare culturală și de mediu, incluziune socială, bunăstare comunitară și prosperitate economică.
Turismul sustenabil, conform OMT, are trei aspecte principale. În primul rând, este necesar să se utilizeze în mod responsabil resursele de mediu pentru a susține dezvoltarea turismului și a conserva procesele ecologice esențiale, contribuind astfel la protejarea patrimoniului natural și a biodiversității.
În al doilea rând, turismul sustenabil trebuie să respecte autenticitatea socio-culturală a comunităților gazdă. Acest lucru implică păstrarea vie a moștenirii culturale și a valorilor tradiționale, promovând înțelegerea și toleranța interculturală.
În al treilea rând, este esențial să se asigure operațiuni economice viabile pe termen lung, care să ofere beneficii socio-economice echitabile pentru toți cei implicați. Aceasta include furnizarea de oportunități de angajare stabile, generarea de venituri și furnizarea de servicii sociale pentru comunitățile gazdă, contribuind la reducerea sărăciei. În cele din urmă, acesta se referă la găsirea unui echilibru între dezvoltarea turismului și nevoile comunității gazdă și ale mediului.
Turismul durabil, ca termen alternativ pentru turismul sustenabil, subliniază importanța creării de impacturi durabile și asigurarea sustenabilității pe termen lung a activităților turistice. Subliniază necesitatea unor practici responsabile, eficiența resurselor, reducerea deșeurilor, implicarea comunității și distribuirea economică echitabilă.
Conform Consiliului Mondial al Călătoriilor și Turismului (WTTC), turismul regenerativ, depășește sustenabilitatea prin obiectivul său de a crea un impact pozitiv asupra destinației. Acesta se concentrează pe regenerarea și îmbunătățirea mediilor naturale și culturale, sprijinirea comunităților locale și generarea de beneficii pe termen lung. Implică activ restabilirea ecosistemelor, protejarea patrimoniului cultural și promovarea rezilienței sociale și economice.
Noua Zeelandă se evidențiază ca unul dintre cele mai bune exemple de călătorii regenerative. Turism Noua Zeelandă, organismul oficial de turism al țării, îi îndeamnă pe toți vizitatorii să ia angajamentul Tiaki. Aceasta implică asumarea responsabilității de a proteja oamenii, cultura, țara, marea și natura. Prin angajamentul Tiaki, vizitatorii promit să aibă grijă de mediul înconjurător, să călătorească în siguranță și să arate considerație față de toți, să respecte cultura și să călătorească cu deschidere și înțelegere.
Viziunea strategiei naționale a României pentru dezvoltarea turismului 2023-2035 promite o destinație turistică competitivă și de înaltă calitate: „Până în 2035, România va deveni o destinație turistică competitivă, bine cunoscută, de înaltă calitate, pe parcursul întregului an, axată pe unicitatea patrimoniului său cultural și natural și oferind servicii de calibru internațional. Investițiile strategice în infrastructură, educație, marketing și promovare, vor duce la dezvoltarea de experiențe unice pentru vizitatori. Iar atenția se va concentra pe calitatea și diversitatea vizitatorilor sosiți, nu pe numărul total de vizitatori.”
Până în prezent, statul nu a reușit să furnizeze sprijinul necesar pentru a transforma această viziune în realitate. Este necesară o abordare mai coerentă și strategică, care să includă politici și măsuri concrete pentru îmbunătățirea infrastructurii, promovarea adecvată a destinațiilor și asigurarea unei guvernări eficiente în industria turistică.
În absența unui angajament puternic și a unei coordonări adecvate din partea statului, progresele în direcția unei dezvoltări turistice durabile și competitive vor rămâne lente și limitate, afectând atât potențialul economic al țării, cât și conservarea patrimoniului cultural și natural valoros.
surse:
UNWTO-Sustainable Tourism for development
Strategia Națională a României pentru dezvoltarea turismului 2023-2035