Întâlnirea ATLAS Tourism and Gastronomy SIG 2026, desfășurată la Olot, în Catalunya, între 11 și 13 februarie 2026, a reunit cercetători și practicieni din mai multe țări pentru a analiza felul în care gastronomia restructurează relația dintre destinații, comunități și vizitatori. Documentul semnat de Silvia Aulet, Carlos Fernandes și Greg Richards arată că gastronomia nu mai este doar un element complementar al ofertei turistice, ci un instrument strategic prin care teritoriile își exprimă identitatea, își consolidează patrimoniul viu și construiesc experiențe cu valoare economică, culturală și socială.
În deschiderea reuniunii, reprezentanții locali au subliniat nevoia unei tranziții de la modelul turismului de masă către un model bazat pe calitate, colaborare și specializare tematică. În cazul regiunii Olot–Costa Brava, accentul este mutat spre promovarea zonelor interioare, a turismului în extrasezon și a cooperării dintre sectorul public și cel privat, inclusiv prin cluburi de marketing dedicate nișelor precum gastronomia, turismul cultural și turismul sportiv.
| Direcție majoră | Semnificație pentru turism | Exemple prezentate în articol |
| Gastronomia ca expresie identitară | Leagă produsul turistic de memorie, peisaj și comunitate | Antalya, Pomerania, nordul Portugaliei |
| Gastronomia ca patrimoniu viu | Susține transmiterea intergenerațională și recunoașterea culturală | Analiza listelor UNESCO pentru patrimoniul cultural imaterial |
| Gastronomia ca experiență participativă | Mută accentul de la consum la implicare directă | ateliere culinare, degustări, tururi locale, vizite la ferme |
| Gastronomia și transformarea digitală | Amplifică vizibilitatea și influențează alegerea destinațiilor | televiziune, podcasturi, social media, curatare algoritmică |
| Gastronomia și sustenabilitatea | Creează presiuni, dar și soluții pentru producția locală și lanțurile scurte | Galapagos, Bonaire, Saimaa |
Una dintre ideile centrale ale reuniunii a fost că identitatea gastronomică devine tot mai importantă pentru poziționarea destinațiilor. Cercetările prezentate au arătat că mâncarea locală funcționează simultan ca resursă de patrimoniu și ca resursă de branding. În Antalya, de pildă, diversitatea produselor locale, rețetele tradiționale și ritualurile culinare sunt percepute ca elemente definitorii pentru identitatea locului, chiar dacă transmiterea acestor practici este amenințată de schimbările de stil de viață și de interesul mai scăzut al generațiilor tinere.
O direcție deosebit de relevantă pentru turismul contemporan este reinterpretarea peisajului productiv ca spațiu narativ și experiențial. Studiul despre etnoturismul sustenabil din Polonia a evidențiat o schimbare de paradigmă: podgoria nu mai este privită exclusiv ca loc de producție, ci ca traseu al memoriei, al poveștii și al dialogului cultural. În această logică, relația tradițională „podgorie – sticlă – piață – turist” este înlocuită de o relație mai complexă, de tipul „podgorie – peisaj – memorie – turist”, care valorifică patrimoniul local și experiența interpretativă.
| Caz analizat | Concluzie relevantă | Implicație pentru destinații |
| Antalya, Turcia | Gastronomia exprimă identitatea locului și susține brandingul teritorial | Rutele gastronomice trebuie legate de comunități și tradiții locale |
| Pomerania, Polonia | Vinul poate funcționa ca instrument narativ, nu doar ca produs | Enoturismul poate construi sens cultural, nu doar consum |
| Saimaa, Finlanda | Autenticitatea este creată prin interacțiune, poveste și participare | Experiențele memorabile cer timp, ghidaj și implicare umană |
| Bonaire | Sistemele alimentare locale au nevoie de proprietate comunitară și integrare atentă în turism | Turismul trebuie să susțină producția locală, nu să o înlocuiască |
| Galapagos | Cererea turistică favorizează importurile, deși vizitatorii apreciază prospețimea locală | Lanțurile scurte și logistica locală sunt esențiale pentru sustenabilitate |
Articolul subliniază și creșterea rolului gastronomiei în cadrul patrimoniului cultural imaterial UNESCO. Analiza listelor UNESCO a arătat că gastronomia poate apărea fie ca element central, fie ca dimensiune transversală integrată în festivaluri, ritualuri și practici agricole. Autorii cercetării citate în cadrul reuniunii concluzionează că hrana este un „pilon al patrimoniului viu” și, în același timp, o poartă de acces către forme de turism mai sustenabile, mai interactive și mai conectate la comunitățile locale.
Transformarea experienței turistice prin gastronomie a fost o altă temă majoră. Exemplele prezentate au arătat că cele mai valoroase experiențe nu se reduc la degustare, ci combină participarea, emoția, învățarea și contactul direct cu oamenii locului. În regiunea Saimaa din Finlanda, cele mai apreciate momente au fost cele care au reunit „a face”, „a simți” și „a povesti”, confirmând că autenticitatea nu înseamnă doar rețete tradiționale, ci și conexiuni vii între produs, teritoriu și comunitate.
În paralel, reuniunea a evidențiat și modul în care digitalizarea schimbă vizibilitatea gastronomiei. Televiziunea, podcasturile și rețelele sociale cresc expunerea restaurantelor, a bucătarilor și a produselor locale, dar influențează și felul în care vizitatorii aleg ce să consume. Potrivit lucrării prezentate de Greg Richards, turismul gastronomic rural intră într-o etapă în care selecția experiențelor este tot mai mult intermediată de forme de curatoriere socială și algoritmică, nu doar de expertiza clasică.
| Tendință emergentă | Ce arată articolul | Efect posibil asupra industriei turistice |
| Curatare algoritmică | Platformele digitale influențează alegerea experiențelor | Vizibilitatea online devine critică pentru actorii locali |
| Valorizarea produselor sălbatice și artizanale | Trufa neagră și brânzeturile artizanale capătă rol experiențial și simbolic | Destinațiile pot construi nișe premium și produse tematice |
| Narativele chef-ilor | Bucătarii devin vectori de imagine pentru destinații | Gastronomia se conectează mai puternic la marketingul teritorial |
| Accesibilitatea gastronomică | Experiențele trebuie adaptate pentru nevoi alimentare și de acces diverse | Incluziunea devine parte a calității destinației |
Dimensiunea sustenabilității a traversat aproape toate prezentările. În insulele Galapagos, cercetarea asupra lanțului alimentar pentru turism a arătat că oferta consumată de turiști este dominată de importuri, în ciuda existenței unor producători locali care pot furniza produse proaspete și sustenabile. În Bonaire, studiile privind sistemul alimentar local au demonstrat că integrarea turismului în agricultura locală trebuie să pornească de la guvernanță locală, certificare participativă și implicarea comunității, nu de la logici pur extractive.
De asemenea, articolul notează că interesul declarat pentru sustenabilitate nu se traduce automat în comportamente concrete. Unul dintre studiile prezentate în cadrul reuniunii a arătat că, deși majoritatea călătorilor afirmă că apreciază sustenabilitatea, puțini o transformă într-un criteriu real de rezervare sau sunt dispuși să plătească mai mult pentru opțiuni sustenabile. Această discrepanță sugerează că educarea consumatorului și integrarea mesajelor potrivite în fiecare etapă a călătoriei devin esențiale pentru schimbarea comportamentelor.
În ansamblu, textul despre reuniunea ATLAS confirmă că turismul gastronomic traversează o etapă de maturizare conceptuală și operațională. Accentul se deplasează de la produsul culinar în sine spre relațiile pe care acesta le construiește: cu peisajul, cu identitatea locală, cu memoria, cu sustenabilitatea și cu noile medii digitale. Pentru destinații, aceasta înseamnă că succesul nu va mai depinde doar de calitatea farfuriei, ci de capacitatea de a transforma gastronomia într-o experiență coerentă, autentică și bine integrată în teritoriul pe care îl reprezintă.